Sistemul de imbecilizare în masă

romanian

Există o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem mult mai des: dacă școala are rolul de a educa, de ce atît de mulți elevi termină ani întregi de învățămînt fără să stăpînească unele dintre cele mai elementare competențe necesare vieții?

Ni se spune că școala ne pregătește pentru viitor, că ne dezvoltă gîndirea și că ne oferă instrumentele necesare pentru a deveni cetățeni responsabili. În realitate, datele arată o discrepanță serioasă între aceste promisiuni și rezultatele sistemului educațional romînesc.

1. Aproape jumătate dintre elevi nu ating competențele de bază

Să începem cu cifrele.

Conform rezultatelor studiului PISA 2025, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) în septembrie 2026, numai 52% dintre elevii romîni de 15 ani au atins cel puțin nivelul 2 de competență la citire. La matematică, procentul este de 48%, iar la științe de 54%.

Pentru comparație, mediile OECD sunt:

Nivelul 2 nu reprezintă performanță academică excepțională. Este pragul de bază. La citire, presupune, printre altele, capacitatea de a identifica ideea principală a unui text de lungime moderată și de a găsi informații relevante. La matematică, presupune recunoașterea modului în care o situație simplă poate fi reprezentată matematic.

Cu alte cuvinte, aproape jumătate dintre elevii evaluați nu ating nici măcar pragul minim de competență în aceste domenii.

Mai grav, comparativ cu 2015, proporția elevilor aflați sub nivelul 2 a crescut cu 12 puncte procentuale la matematică, 9 la citire și 7 la științe.

2. Învățăm să reproducem, nu să înțelegem

Unul dintre cele mai evidente defecte ale educației romînești este accentul pus pe reproducerea informației.

Elevul trebuie să învețe definiții, clasificări, comentarii literare, formule și demonstrații. Nu este nimic greșit în acumularea de cunoștințe. Problema apare atunci cînd acumularea devine scopul principal, iar înțelegerea și aplicarea rămîn secundare.

Un elev poate memora un comentariu literar de cîteva pagini fără să fie capabil să formuleze o interpretare proprie a operei. Poate învăța o formulă matematică fără să înțeleagă cînd și de ce ar trebui să o folosească.

Aceasta este diferența dintre educație și memorare mecanică.

Raportul Comisiei Europene European Commission – Education and Training Monitor 2025. identifică explicit, în cazul Romîniei, accentul pus pe aspectele teoretice și aplicarea practică limitată în predarea disciplinelor STEM. Raportul menționează și insuficienta pregătire a profesorilor pentru metode precum învățarea prin investigație și învățarea bazată pe proiecte.

Așadar, nu este doar o impresie subiectivă a elevilor. Este o problemă identificată și în evaluările instituționale europene.

3. Școala nu oferă tuturor aceleași șanse

Dacă educația ar trebui să fie mecanismul prin care un copil își poate depăși condiția socială, Romînia are o problemă fundamentală.

Conform Comisiei Europene, 57,8% dintre elevii romîni proveniți din cea mai dezavantajată pătrime a populației școlare nu ating simultan competențele de bază la matematică, citire și științe.

În cazul elevilor din cea mai avantajată pătrime, procentul este de numai 9%.

Diferența este enormă.

Mai mult, elevii din școlile rurale au obținut rezultate cu 119 puncte PISA mai mici la matematică decît cei din școlile urbane.

Aceasta ridică o întrebare incomodă: cît de mult depinde succesul unui copil de capacitățile sale și cît de mult depinde de locul în care s-a născut?

Un copil dintr-o familie cu posibilități financiare poate beneficia de meditații, materiale educaționale, acces la tehnologie și oportunități extracurriculare. Un copil dintr-o comunitate rurală dezavantajată poate să nu aibă nici măcar acces la aceleași condiții fundamentale.

În loc să reducă aceste diferențe, sistemul riscă să le perpetueze.

Educația nu mai funcționează ca un mecanism de mobilitate socială dacă șansele de reușită sunt atît de strîns legate de veniturile familiei.

4. Abandonul școlar: o problemă pe care nu o putem ignora

În 2024, Romînia a înregistrat o rată de 16,8% a părăsirii timpurii a educației și formării profesionale în rîndul tinerilor cu vîrste între 18 și 24 de ani.

Media Uniunii Europene a fost de 9,4%.

În mediul rural, rata a ajuns la 26,3%. În orașe, a fost de numai 3,3%.

Asta înseamnă că Romînia nu doar că nu reușește să ofere o educație de calitate tuturor, ci nici măcar nu reușește să mențină o parte semnificativă a tinerilor în sistemul educațional.

Nu putem vorbi despre o societate educată cînd accesul la educație rămîne atît de inegal.

Un sistem funcțional nu ar trebui să se limiteze la a oferi locuri în bănci. Ar trebui să se asigure că elevii au condițiile necesare pentru a rămîne la școală și pentru a învăța efectiv.

5. Notele nu măsoară întotdeauna ceea ce credem că măsoară

Sistemul educațional romînesc acordă o importanță disproporționată evaluărilor numerice.

Notele, mediile, examenele și clasamentele ajung să definească succesul școlar. Elevii sunt încurajați să urmărească rezultatul, nu neapărat procesul prin care ajung la el.

Acest lucru creează un stimulent problematic: dacă obiectivul este obținerea unei note mari, elevul va căuta cea mai eficientă metodă de a obține acea notă, nu neapărat cea mai eficientă metodă de a înțelege materia.

Memorarea unui comentariu poate fi mai eficientă pe termen scurt decît dezvoltarea unei interpretări proprii. Reproducerea unei rezolvări-model poate fi mai rapidă decît înțelegerea conceptului matematic.

Asta nu înseamnă că examenele sunt inutile. Evaluarea este necesară. Însă evaluarea trebuie să măsoare competențe, nu doar capacitatea de a reproduce informații într-un format prestabilit.

Un sistem care recompensează predominant rezultatul imediat riscă să transforme învățarea într-o cursă pentru puncte.

6. De ce este periculoasă lipsa gîndirii critice?

Problema nu se oprește la porțile școlii.

Un adult care nu poate distinge între o informație verificată și o afirmație neverificată, care nu știe să identifice manipularea sau care nu poate evalua un argument este mai vulnerabil la dezinformare.

Gîndirea critică nu este o abilitate rezervată filosofilor sau cercetătorilor. Este necesară pentru a înțelege știrile, pentru a evalua promisiunile politice, pentru a lua decizii financiare și pentru a participa la viața democratică.

PISA 2025 oferă un indicator relevant: numai 1% dintre elevii romîni au atins nivelurile superioare de performanță la citire, față de media OECD de 6%.

Aceste niveluri presupun, printre altele, capacitatea de a înțelege texte complexe și de a distinge între fapte și opinii folosind indicii implicite din conținut și din sursa informației.

Nu putem deduce direct din acest rezultat cît de manipulabilă va fi o generație întreagă. Dar putem observa că o competență esențială pentru evaluarea critică a informației este insuficient dezvoltată în rîndul unei părți foarte mari a elevilor.

7. Este intenționat?

Aici trebuie să facem o distincție importantă.

Nu există dovezi care să demonstreze că autoritățile romîne au conceput deliberat sistemul educațional cu scopul de a reduce inteligența populației sau de a crea cetățeni incapabili să gîndească independent.

Dar nici nu este necesar să demonstrăm existența unei conspirații pentru a critica rezultatele unui sistem.

Un sistem poate produce efecte nocive fără ca acestea să reprezinte obiectivul său declarat.

Schimbările frecvente, lipsa continuității reformelor, subfinanțarea, inegalitățile sociale și metodele pedagogice ineficiente pot perpetua un model educațional care nu dezvoltă suficient competențele de care societatea are nevoie.

Problema nu este neapărat intenția. Problema este tolerarea rezultatelor.

Iar cînd aceleași probleme persistă ani întregi, responsabilitatea instituțională devine imposibil de evitat.

8. Ce ar trebui să însemne, de fapt, educația?

O școală modernă ar trebui să pregătească elevii să înțeleagă lumea, nu doar să treacă examene.

Aceste competențe nu ar trebui să fie activități opționale sau privilegii rezervate elevilor care au acces la educație suplimentară. Ar trebui să reprezinte fundamentul învățămîntului public.

Concluzie: o generație nu trebuie învățată să asculte, ci să gîndească

Sistemul educațional romînesc nu are nevoie de încă o reformă cosmetică, de încă o schimbare de programă sau de încă o promisiune politică.

Are nevoie de o schimbare de filosofie.

Datele OECD și ale Comisiei Europene arată că avem probleme persistente în dezvoltarea competențelor fundamentale, în reducerea abandonului școlar și în asigurarea egalității de șanse.

Nu putem construi o societate competitivă pe baza unui sistem care lasă atît de mulți elevi fără competențe elementare.

Nu putem pretinde că pregătim cetățeni responsabili dacă nu le oferim instrumentele necesare pentru a analiza critic informația.

Și nu putem numi educație un proces în care succesul este definit predominant prin capacitatea de a reproduce ceea ce altcineva a spus înaintea ta.

Poate că nu avem un sistem conceput pentru a ne face mai proști. Dar avem un sistem care, în forma sa actuală, nu reușește să ne pregătească suficient pentru a deveni mai competenți, mai independenți și mai greu de manipulat.